Deciziile fac parte din viata noastra. Tot timpul trebuie sa luam hotarari. Sa alegem cea mai buna varianta. De ce o facem? Pentru ca prin rezultatul obtinut ne satisfacem interesele. Murphy ne atentioneaza ca nu merita sa ne batem capul prea mult cu deciziile pe care le vom lua. Oricum o sa regretam la un moment dat. As spune ca asta este scuza perfecta pentru cei nehotarati sau pentru oamenii abonati la esecuri. Daca insa, vom acorda putina atentie fenomenului, ne vom da seama ca exista niste elemente care ne ajuta sa constientizam procesul si sa evaluam consecintele unor anumite tipuri de decizii.
Vom vorbi in cele ce urmeaza despre deciziile luate in comun cu altii. Decizii pe care nu le putem lua unilateral, fie pentru ca avem nevoie de consimtamantul celorlalti, fie ca intr-un fel sau altul depindem de ei, fie ca rezultatul deciziei este incert si avem nevoie de garantii sau clarificari. Ceea ce inseamna ori ca avem ceva de impartit (conflict) ori ca relatia este de colaborare.
Atata timp cat in procesul deciziei este implicat si altcineva, trebuie sa tinem seama de faptul ca in afara de rezultatul „fizic” al deciziei exista si o componenta relationala. Cele doua, combinate, ne arata in final eficienta deciziei. Intotdeauna ne intrebam: ce este mai important pentru noi, rezultatul sau relatia? Raspunsul la aceasta intrebare ne arata tipul de decizie catre care ne vom indrepta.
Spuneam ca satisfacerea intereselor proprii este motivul pentru care luam decizii. Dar atunci cand sunt implicati si altii, in ecuatie intra si interesele lor. Interese pe care vor sa si le satisfaca. Si decizia se complica. Pentru ca nu este simplu sa gasesti solutii care sa satisfaca toate interesele. De multe ori auzim expresia: „interesele noastre comune”. Nimic mai fals. Aproape niciodata nu exista interese comune. In general ele sunt diferite. Ceea ce poate fi comun, este dorinta de a atinge obiective care sa satisfaca interesele noastre diferite. Daca vom merge la un chiosc sa cumparam un baton de ciocolata, interesul nostru este foamea, iar al vanzatorului este profitul. Obiectivul este comun, adica tranzactia, deoarece prin ea, amandoi ne satisfacem interesele. Cineva ar putea argumenta ca in cazul unui contract comercial interesul comun este profitul. Desigur ca in ultima instanta asa este, dar pana acolo avem pretul, imaginea firmei, cantitatea, calitatea, termenele de plata, garantii, penalitati, termene de livrare si zeci de alte clauze contractuale fata de care partile au interese diferite.
Daca ne referim la rezultat, exista 5 moduri de luare a deciziei. Si anume prin:
- cedare
- negociere
- sansa
- arbitraj
- putere
Cedarea - are la baza caritatea si acest proces tine cont preponderent de interesele celeilalte parti. Propriile interese nu au legatura cu partea materiala. Cand luam o decizie in acest fel ceea ce ne intereseaza este fie relatia, fie avantaje ce tin de sentimente, imagine, moralitate sau spiritualitate. Se intampla atunci cand avem de a face cu o persoana iubita sau cu un prieten foarte bun.
Sansa - are la baza norocul, iar noi apelam la ea atunci cand nu avem alte solutii de colaborare. Se foloseste fie cand rezultatul nu ne intereseaza in mod deosebit (dam cu banul), fie cand numarul decidentilor este mult prea mare pentru ca toti sa agreeze o aceeasi solutie (votul). Deciziile luate in mod democratic au la baza sansa. Niciodata nu putem sti rezultatul dinainte.
Arbitrajul - se bazeaza pe drept. Dreptul partilor in raport cu anumite reglementari. Legi sau reguli pe care partile le recunosc si fata de care accepta sa se supuna. Caracteristic acestui tip de decizie ii este faptul ca ea este luata de o parte independenta fata de cei implicati. Justitia este cea care arbitreaza decizia intre partile implicate.
Puterea - se bazeaza pe forta. Cel mai puternic isi impune decizia. Care tine seama in mod unilateral de interesele partii mai puternice. Razboaiele intre tari nu fac altceva decat sa incerce impunerea unor decizii.
Negocierea - este singurul mod decizional prin care partile urmaresc satisfacerea reciproca a unei parti cat mai mari din interesele fiecaruia, decizia finala apartinandu-le in exclusivitate.
In articolul din numarul viitor vom incerca sa demonstram superioritatea negocierii in raport cu celelalte tipuri de decizie. |
